Twitter lansează funcționalități pe care nimeni nu le dorește. Parse se închide. Site-urile web ne urmăresc până la un nivel uimitor. Corporațiile închid sistemele deschise. Ei dau datele noastre în mâna guvernului.
Software-ul și serviciile care ar trebui să ne facă viața mai bună devin nesigure și de neîncredere. Este tot mai clar că interesele noastre, ca oameni care folosim software, deviază de la interesele companiilor software.
Am ajuns la concluzia că noi pur și simplu nu ne putem baza pe corporații să producă și să mențină software foarte bun, de încredere, centrat pe om. Sistemele și motivele sunt în conflict direct.
În mintea mea, una dintre problemele principale este lipsa de mijlocire. Dacă Twitter sau Facebook introduc o funcționalitate care este distructivă felului în care noi le folosim serviciile, putem face doar puțin - să ne plângem. Ca indivizi, utilizatori care nu plătesc, efectiv nu avem nici o pârghie.
Există de asemenea o lisă de mijlocire pe partea de construire a lucrurilor. Cu sisteme deschise, avem oportunitatea de a crea și de a rula propriile noastre variante ale sistemelor care se potrivesc mai bine scopurilor noastre. Când API-urile și magazinele de aplicații sunt controlate strict, chiar și abilitatea de a augmenta în mod folositor sistemul este redusă.
Deci, evitând doborârea capitalismului, ce putem face?
În ciuda pesimismului, eu chiar cred că încă avem șansa să construim o cale diferită. Singura cale de a devia cu însemnătate de la tendințele curente este să îmbrățișăm în mod conștient noi valori și constrângeri diferite. Cu acest final, aici sunt o nouă mulțime de principii:
Comunitatea ar trebui să aibă de zis cuvântul final
Trebuie să reintroducem mijlocirea. Fiecare comunitate individuală (nu neapărat întreaga bază de utilizatori - mai multe despre aceasta mai târziu) ar trebui să decidă dacă ei vor să accepte ultima actualizare legată de serviciul dat sau nu. Dacă o comunitate nu poate să formeze sistemele pentru a reflecta valorile ei, atunci aceste sisteme sunt depășite.
Scara este o capcană.
Atât de mult din complexitatea ingineriei web vine din întrebări legate de scară. Dar de ce avem noi nevoie de scară? Dacă încercăm să construim software omenos, există beneficii semnificative în a păstra lucrurile mici și simple. Dacă vrei să rulezi ceva pentru sute de oameni - sau chiar mii - asta este în întregime sustenabil pe un singur server ieftin partajat.
Huburi, nu monoliți.
O piesă critică a acestei chestiuni este crearea sistemelor care sunt undeva între sistemele gigantice, corporatiste și cele complet distribuite cu viziunea fiecare-rulează-propriul-server, fiecare-trebuie-să-fie-hacker. Sunt inspirat de proiecte ca
Artisanal Integers despre care am gândit inițial că este o glumă de aruncat, dar de fapt este un model pentru a munci noi înșine cu scopul de a ieși din aceste sisteme centralizate.
Aceste huburi pot fi operate de un individual sau de un grup mic în numele unei comunități. Cât timp acolo este suficientă înțelegere între operatorii hubului în legătură cu regulile de interoperabilitate, fiecare hub își poate menține un nivel de autonomie. Comunitatea de oameni folosindu-l poate să îi controleze direcția. Și, în final, dacă o comunitate alege să se despartă de sistemul mai larg, aceasta este o opțiune care este disponibilă lor.
Permite comunității să creeze.
Doar
decizând care software să accepți nu este destul pentru a modela un sistem - participanții trebuie să fie capabili să adauge lucrurile de care au nevoie. Aceasta ar putea să ia forma unor interfețe de utilizator alternative, servicii auxiliare conduse de API, sau modificarea funcționalităților existente.
Aceasta implică open source (sursa deschisă), dar aceasta nu este suficientă. Aceste schimbări trebuie de asemenea să fie ușor de dezvoltat, testat și desfășurat (lansat). Chiar mai important, ele trebuie să fie învățabile și accesibile.
Mulți din prietenii mei au învățat despre calculatoare, programare și Internet în era BBS-urilor, când individuali sau grupuri mici de oameni își configurează sistemele pentru ca prietenii lor să interacționeze. Acești oameni puteau alege ce software doreau să ruleze, ce extensii doreau, și puteau scrie propriile lor extensii dacă doreau. Zilele de început ale web-ului s-au simțit la fel, și transparența opțiunii View Source (Vezi sursa, din navigatorul de Internet) a făcut posibil să lucrăm din exemple.
. . .
Merită zis că eu cred că software-ul comercial își are locul. Eu folosesc software comercial și servicii în mod constant, și nivelul de investire necesar pentru multe proiecte necesită un fel de structură condusă de bani. Sunt mulțumit cu asta. Da de asemenea cred că nu poate fi singura opțiune, în special când este vorba de unelte sociale, de platforme care devin rapid părți centrale ale felului cum comunicăm, învățăm și ne organizăm.
Am câteva idei pentru cum să atingem asta, dar am scris aceste rânduri nu fiindcă vreau să îmi vând ideile, ci fiindcă vreau ca noi toți să ne gândim despre cum va arăta asta, ceea ce valorăm, și cum am putea ajunge acolo.
Tradus de aici:
https://medium.com/@jkriss/anti-capitalist-human-scale-software-and-why-it-matters-5936a372b9d.
